Vreau raspunsuri. La fiecare intrebare p care o pun mi se arunca priviri. Doar priviri. Indignare, repros, mila. Orice privire. Doar privire. Nu cuvinte. Nu raspunsuri. M-am saturat k toata lumea sa ma trateze k pe un copil prost, care nu stie si nu intelege nimic. Poate k asa e, dar cum sa iesi din starea asta dak toata lumea te trateaza la fel. Imi raspund mereu singura. La tot, toate, eu intreb, eu raspund, doar eu si cu mine. Le arat intotdeauna indiferenta, le intorc spatele cu raceala. Dak ei nu au intentia sa se comporte cu mine altfel dekt ca si cu un copil eu dc sa fiu cea care face primul pas pt schimbare? Nu, nu voi fi eu cea care se roaga de ei. Nu voi fi eu cea care se schimba pt ceva ce nu merita. Desteptul cedeaza, mi se spunea knd era mik. Niciodata nu am facut ceea ce mi se impunea. Nu cedez, dar nici nu am de gand sa insist asupra unui lucru lipsit de importanta. Vor regreta, isi vor da seama si isi vor cere sau nu scuze, nu-mi pasa, doar k va fi prea tarziu. Oricum, deja e prea tarziu. Pt tot.
marți, februarie 5
luni, februarie 4
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
